vineri, 4 martie 2011
vineri, 18 februarie 2011
Interviu cu Dumnezeu
Interviu cu Dumnezeu
de Octavian Paler
- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Daca ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
...- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca… iar apoi tânjesc iar sa fie copii.
Ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani… iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul.
Ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le învete copiii tai?
- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc… si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece.
Sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin.
Sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele.
Sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit.
Sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.
- Multumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna.
duminică, 30 ianuarie 2011
de dorul tau....
Plimbandu-ma prin parc,printre frunzele vestede am zarit un suflet ranit cu aripile frante,cu cicatrici adanci si urma de talpa. Era un suflet plapand,un suflet pur de copil,pierdut si ranit. L-am ridicat incet,l-am privit un timp l-am apropiat de buze si l-am sarutat. Aveam acum in palme un suflet aproape inghetat cu aripi frante si cicatrici adanci. Ma uitam la el cum se incalzea in palmele mele si mi-am urat egoismul,mi-am urat nepasarea...
Am inceput sa plang si lacrimile fierbinti udau sufletul din palmele mele. L-am sarutat din nou si l-am asezat alaturi de sufletul meu. L-am incalzitcu dragoste,l-am hranit cu dezmierdari,l-am spalat cu lacrimi si i-am vindecat ranile sarutandu-i-le. L-am pastrat inauntrul meu incercand sa il ascund de durere. Nu a fost deloc usor,au fost momente in care sufletul acela chinuit aproape renunta la viata...
Dar zilele au trecut si foarte incet sufletul acela ranit si cu cicatrici adanci a inceput sa se vindece. Acum privesc un suflet cu aripi noi,cu cicatrici subtiri si fara urme de talpa. E acelasi suflet pur de copil pe care durerea nu a reusit sa il schimbe. A venit clipa in care sufletul gasit isi va lua zborul punandu-si la incercare aripile noi. Il privesc cum planeaza lin,cum se indeparteaza tot mai mult
Plang si acum ca si in prima zi,dar lacrimile mele sunt de aceasta data lacrimi de fericire. Iubesc sufletul acesta atat de mult incat il pot lasa sa zboare. Nu simt durere,nu simt regrete,nu ii reprosez plecarea. Ma uit doar la el cum pleaca si stiu ca nu va uita niciodata nici palmele mele,nici sufletul meu. Zboara suflet drag,iubirea mea iti va veghea somnul,lacrimile mele iti vor spala urmele de talpi,buzele mele iti vor saruta cicatricile iar palmele mele iti vor fi oricand adapost...
Te iubesc atat de mult incat te pot lasa sa zbori liber,fara sa vreau sa te inchid in colivia de aur a unei relatii. Poti pleca acum,iti simt nerabdarea,te simt frematand. Ai vrea sa ramai,iti e mila de mine. Imi vezi lacrimile,palmele goale si sufletul singur. Dar nu iti fie teama,nu am nici aripile rupte,nici cicatrici adanci,nici urme de pasi. Imi apartii si iti apartin,ma regasesc in zborul tau,in fiecare bataie de aripa,te regasesc in fiecare lacrima,ne regasim in fiecare vis...
Nu trebuie sa te ating ca sa te simt,nu trebuie sa fii in fata mea ca sa te privesc. Nici timp,nici distanta si nici oameni nu ne pot desparti. Esti in aer,in razele soarelui,in lumina lunii,in sangele meu,in fiecare respiratie,in fiecare bataie a inimii mele. Esti tot ce sunt,sunt tot ce esti. Adio suflet liber de copil,mereu voi fi cu tine!...
miercuri, 26 ianuarie 2011
joi, 16 decembrie 2010
din suflet
De cate ori in mana iau condeiul, o lacrima imi cutge.. si spun:
-mi-e dor? NU are sens. E prea mult praf ,prea mult mister si deziluzii..si sufletul imi plange.. Am cautat... si tot mai mult m-am ratacit in vise. Si pentru o clipa am crezut! dar visele,au greutatea lor,de multe ori sunt triste..si scriu.. Astern in viata mea cuvinte..doar cuvinte..cu doruri multe scrise de condei,trairi prezente,sau uitate undeva.. Dar port in suflet lacrimi, si uneori,cuvintele nu sunt deajuns ca sa aline..o inima...
...veti rade, fiindca nu poti naviga catre sau prin necunoscut cu o barca din hartie.
Pana si un copil poate anticipa scufundarea efemerei barci, in apele involburate si odata cu ea, poetul-marinarul care s-a visat Navigator-Solitar pe mari si oceane...
Dar barca mea din hartie, este confectionata, din filele pe care mi-am asternut ideile, parerile, regretele, visele, dorurile, temerile, eventualele frustrari.. si omenestile sperante.
O asemenea ambarcatiune,careia i-as putea spune"sufleteasca" nu se va scufunda niciodata.. Viata pusa pe hartie, este impermeabila.
In consecinta... agatand la gat un binoclu prin care vreau sa zaresc nai degraba un taram al fagaduintei, peste care pasi de cruciati nu au calcat, am sa urc in barca mea din hartie, sau in sufletul meu plutitor, pe ape de viata si am sa vaslesc pana la epuizare... la un moment dat.. infrant de o fireasca oboseala, voi ridica panza tesuta din iluzii.. si cu vant din pupa,i mi voi atinge tarmul dorit.
Omul,are puteri nebanuite..barca sufletului este cea mai rezistenta, fie ea,,,si din hartie,,,
Daca va considerati nefericiti pentru ca ati iubit si ati pierdut,schimbati- va gandul. Cine a iubit cu adevarat,nu poate niciodata pierde cu desavarsire. Iubirea are toane si personalitate. Vine cand vrea si nu anunta cand pleaca.. Acceptati-o si bucurati-va de ea ca exista si nu va faceti griji despre momentul cand va pleca. Nu o veti intoarce din drum ingrijorandu-va. Inlaturati si gandul cum ca iubirea soseste numai o singura data. Dragostea soseste si pleaca de nenumarate ori,dar nu sunt doua etape de iubire care afecteaza o persoana la fel. Nu ar trebui sa existe dezamagire din dragoste si nici nu ar exista daca s-ar intelege diferenta dintre emotiile iubirii si cele ale sexului. Diferenta esentiala este aceea,ca dragostea este spirituala,pe cand sexul este biologic. Nici o experienta care afecteaza inima omului cu o anumita forta spirituala,nu poate fi daunatoare decat prin ignoranta si gelozi..
...iubire
Sunt doar un copil ascuns intr-un trup de barbat.. sunt un zambet pierdut ghidus pe alee.. sunt o raza de soare ce strapunge norii grei de plumb. . o mica stea din puzderii mii din Calea Lactee. . visez sa fiu privire de cer, sa miros a lacramioare, sa fiu mana intinsa cand pamantul gusta pelin.. brate deschise ce sprijina atunci cand e greu.. chiar de e apus, mi-e prins rasaritu-n privire, chiar de ma duc, traiesc prin ce las amintire,, ma leagana vantul in mii de culori infinite.. si tot ce mai am este albastru senin.. albastrul senin din iubire si intunericul ochilor mei..
EU
Ma trezesc in fiecare dimineata luminat de raza unui zambet,fac o reverenta zilei pentru tot ce-mi va oferi. Cu mintea curata imi incep munca. Imi intampin semenii cu zambetul pe buze si iubire in inima,sunt amabil si bland... Adorm intr-un tarziu cu satisfactia lucrului bine facut.. Sunt un om puternic,am trecut prin dificultati si am purtat poveri,dar am mentinut fericirea,dragostea si bucuria. Am zambit cand imi venea sa tip,cant vreau sa plang,plang cand sunt fericit si rad daca rareori sunt nervoas. Ma lupt pentru lucrurile in care cred,ma impotrivesc nedreptatii,nu accept\"nu\"ca raspuns ,cand cred ca exista o solutie mai buna...Mi se frange inima cand un om moare,sau un copil pleaca in alta lume,dar stiu ca o imbratisare poate vindeca un suflet. Pot duce bucuria,speranta si dragostea. Am idealuri si compasiune,dar nu uit valoarea si valorile... ...imi place:Imi place sa hoinaresc cu castile in urechi,sa privesc oamenii,cladirile,sa-mprumut din viata ce vibreaza in jurul meu,sa-mi las imaginatia sa alerge,..mi-e dor sa merg pe role...imi place sa citesc,iubesc cartile,ele ma transpun intr-o alta lume...imi place sa fac surprize oamenilor dragi,licarirea din ochi,uimirea,zambetul care le lumineaza fata,sentimentul ca am reusit sa fac o bucurie-ador senzatia... iubesc apa,piscina,lac,mare,ocean indiferent,cat timp pot sa plutesc,sa fiu doar eu si albastrul cer.sentimentul de pace,e unic.. ador calatoriile,orasele vechi si diferitele culturi...imi plac la nebunie copii..zambetul lor,privirea lor,felul lor simplu de a fi...imi place sa lenevesc cu o ceasca de ciocolata calda,punandu-mi ordine in ganduri...Cred ca nu voi reusi niciodata...dar sunt sigur ca locul meu in lumea asta,nu mi-l poate lua nimeni si cu siguranta...am rostul meu aici pe pamant.
marți, 26 octombrie 2010
A venit toamna,
Abonați-vă la:
Postări (Atom)